Autoritatea parinteasca reprezinta ansamblul drepturilor si indatoririlor ce revin in mod egal parintilor fata de copilul lor minor. Drepturile si indatoririle se refera atat la persoana minorului, cat si la bunurile sale (art.483 cod civil).
Regula este ca parintii exercita in comun si in mod egal autoritatea parinteasca.
- Ambii parinti au dreptul si obligatia de a contribui la cresterea copilului. De a se ingriji de sanatatea fizica, psihica si intelectuala a acestuia. De a-i asigura invatatura si pregatirea profesionala, potrivit insusirilor si nevoilor copilului.
- Parintii sunt obligati sa dea minorului orientarea si sfaturile necesare, pentru ca acesta sa-si exercite corespunzator drepturile recunoscute de lege.
Exercitarea autorității părintești
Ar trebui reținut că regula este ca ambii părinți să-și exercite autoritatea asupra copilului minor. Privarea unuia de acest drept trebuie să fie interpretată ca o excepție.
Numai pentru motive intemeiate, prin prisma interesul superior al minorului, instanta decide ca un singur parinte sa exercite autoritatea parinteasca. Prin urmare, un parinte poate cere ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului sa ii fie retrasa celuilalt soţ doar pentru motive intemeiate.
Aceasta deoarece autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui ci şi un drept al copilului. Minorul poate fi lipsit de acest drept numai în situaţii speciale ce ţin de interesul său superior si pentru inlaturarea unui risc.
Excluderea unui părinte de la exercitarea autorității
Art. 36 alin. 7 din Legea 272/2004, enumara situatii in care judecatorul decide exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte :
- alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte;
- violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte;
- condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă,
- precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
Considerații din practica judiciară
Motivele prevazute de lege sunt enumerate exemplificativ, datorită multitudinii de situaţii concrete in care interesul copilului justifica luarea masurii.
Astfel, unele instante au decis ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de un singur parinte si in alte situatii:
- Distanta foarte mare dintre cei doi părinţi si lipsa oricarui interes din partea unuia in luarea deciziilor importante din viaţa minorului ;
- Comportamentul agresiv al tatalui fata de minor, fizic dar chiar si psihic. Acesta reprezinta in sine un risc pentru minor, pentru dezvoltarea, cresterea si educatia acestuia.
Faptul ca parintii locuiesc in tari diferite nu constituie un motiv temeinic pentru excluderea unuia de la exercitiul autoritatii parintesti.
„Instituţia nu presupune o prezenţă fizică a părinţilor în acelaşi loc în momentul luării unei hotărâri cu privire la persoana minorilor. Si nici acordul expres pentru fiecare act în parte. Ci o consultare a părinţilor, pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copii cu privire la aspecte de o oarecare însemnătate. Nu pentru orice act sau fapt ce rezultă din traiul zilnic.” [Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă – complet specializat de familie şi minori, Decizia civilă nr. 61 din 21 ianuarie 2014]
