Autoritatea părintească este un cartof fierbinte. Am auzit de numeroase cazuri când avocații sunt angajați de cuplurile în divorț pentru a obține exclusivitatea. Ba, mai mult, la mediere am avut cupluri care își închipuiau că prin buna înțelegere, mă rog, printr-un acord de mediere, o despăgubire ceva, pot obține autoritatea exclusivă. (Nu există așa ceva, un părinte nu se poate auto-decădea din drepturi!) Și că astfel, mergând la un mediator este mai simplu. Chiar și mai ieftin decât să angajeze un avocat care să-i reprezinte în instanță…
De fapt, senzația iar apoi convingerea mea era că tinerii aflați în divorț nu aveau niciun fel de cultură juridică. Ei confundau locuința minorului după divorț cu autoritatea părintească exclusivă. Și că dacă ei doresc, se pot înțelege ca unul să renunțe complet în favoarea celuilalt la a-și exercita drepturile părintești. (Repet: Nimeni nu se poate autodecădea din drepturile părintești!) Că odată ce au stabilit, gata, nemernicul (sau nemernica) să-și vadă de drum, copilul e la mine și gata, eu hotărăsc!
În mintea celor (mai mulți) aflați în divorț cu minori este un haos total în ceea ce privește autoritatea părintească. Încerc să accentuez și eu câteva aspecte în ceea ce privește acest subiect. Cred că e nevoie să știe, înainte de a-și cheltui inutil banii cu avocații prin instanță sau de a încerca să-și tragă clapa unul altuia într-un birou de mediator.
Stabilirea domiciliului copilului după divorț, exercitarea drepturilor părintești, stabilirea pensiei de întreținere, acestea fac parte din efectele divorțului și pot fi negociate între părinți. Doar acestea pot fi supuse unei tranzacții judiciare. În celelalte aspecte instanța decide și da, ar putea să țină cont de înțelegerea dintre părinți.
1. Exercitarea autorității părintești se face în comun
Adică aceasta este regula. Decăderea unui părinte din drepturile sale este de fapt o excepție. Aceasta conform Art. 397 din Codul Civil care spune că: „După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.” Nu merge cu „am decis că doar eu mă ocup de copil iar el renunță la tot”! (Cum am întâlnit suficiente cazuri.) Repet, erau spuse din ignoranță. Trebuie ca instanța să decidă!
Nu este că așa vrem noi, așa ne-am înțeles sau așa am stabilit. Că mă-sa e curvă și tac’su bețiv, nicidecum. Iar motivația este reflectată în următorul articol din Codul Civil.
2. Excepții la exercitarea autorității părintești
Art. 398; Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte
(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Un motiv întemeiat pentru care o instanță ar putea decide să lase copilul (sau copiii) în grija unui singur părinte ar fi când celălalt are influență nefastă asupra minorului. Asupra dezvoltării acestuia. Legea 272 din 2004 privind protecția și drepturile copilului, la articolul 36(7) enumeră câteva motive pentru care un părinte ar putea fi eliminat de la exercitarea autorității părintești:
- alcoolismul;
- boala psihică;
- dependenţa de droguri;
- violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte;
- condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane;
- trafic de droguri;
- infracţiuni cu privire la viaţa sexuală;infracţiuni de violenţă;
- precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
Facem mențiunea că pentru ca un părinte să fie decăzut din drepturi din cauza unei boli psihice aceasta trebuie dovedită cu certificate medicale. La motivele enumerate mai sus se poate adăuga oricare altul și pe care instanța să-l considere valabil.
Instanța nu este obligată. Poate să decidă că nu este afectat interesul superior al copilului, chiar dacă un părinte este bolnav psihic, de exemplu…
Copilul este dat în plasament sau într-o instituție de ocrotire
Da, se poate întâmpla ca instanța să decidă ca minorul să fie dat în plasament la alte persoane. Acestea pot fi bunici, rude sau chiar persoane din afara familiei. Ori la o instituție de ocrotire. Acestea doar cu consimțământul părinților. Sunt situații de care s-ar putea ocupa un avocat, dar la mediator nu am întâlnit așa ceva, nici nu cred că ar fi posibil. Doar instanța de tutelă poate lua o astfel de decizie, ea să și stabilească dacă drepturile părintești sunt exercitate în comun sau doar de către un părinte.
3. Exercitarea drepturilor părintești
În cazul în care soții decid să divorțeze de comun acord, dacă ei beneficiază de serviciile unui avocat, acesta le va recomanda cu siguranță să întocmească un plan parental. Ce este acesta? Pratic este un fel de schemă despre cum se va ocupa fiecare de copii, când și cum îi vor putea vedea, interval orar, cum se împart vacanțele, chestiuni din acestea de detaliu.
Planul parental face parte din acordul de mediere, dacă se renunță la serviciile unui avocat și se merge la mediator. Este același lucru, diferă doar transpunerea pe hârtie.
Cum am spus, planul parental este modul tehnic de exercitare a autorității părintești. Aceasta nu înseamnă că el trebuie respectat „ad litteram”. În practică acesta depunde și de dispoziția copilului, de convențiile dintre foștii parteneri. Dar, în cazul unor disensiuni, acesta este un punct de reper. Criteriul care valorează.
» Rolul avocatului în respectarea acordului de mediere
4. Pensia de întreținere. Cât este și cine o plătește
Asupra contribuției la creșterea copilului am întâlnit în general aceeași categorie de oameni. Adică responsabili, care își dau seama ce înseamnă dificultatea creșterii unui copil. Care înțeleg că nu pot fi suportate doar de către un părinte mulțimea de cheltuieli. Am avut desigur și oameni care ziceau de genul că „oricât sau nimic, doar să scap de el!” Foarte puțini, căci acesta este specificul celor care aleg medierea, să prefere înțelegerea. Un avocat va avea însă mai multe șanse de a „servi” oameni care se târguiesc la pensia alimentară.
Nu cred că este cazul să insist asupra cuantumului pensiei alimentare, este de 1/4 din vnitul net când e un copil, 1/3 din venituri la doi copii și maxim jumătate când avem de-a face cu mai mulți copii minori. Acestea sunt definite de art 529 din Codul Civil. Aș evidenția însă câteva aspecte.
4.1 Neplata pensiei alimentare se consideră abandon de familie
Astfel, dacă în urma divorțului, unul din părinți nu-și achită timp de trei luni obligațiile de întreținere, se consideră că avem de-a face cu o infracțiune. Sancțiunea este fie plata unei amenzi, fie închisoarea de la șase luni la trei ani. Merită redat art 378 CP și condițiile acestuia.
Art. 378: Abandonul de familie
(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
» Abandonul de familie; scris de avocat Mirela David
Nerespectarea pensiei stabilită la mediator duce la închisoare?
Ați remarcat, în art 378 CP se spune că pedeapsa intervine în cazul în care pensia este stabilită prin hotărâre judecătorească. Atunci, dacă pensia este stabilită printr-un acord de mediere, se mai poate spune că nerespectarea duce la amendă sau închisoare? Opinia mea este că da. Cu o condiție: acordul de mediere să fie titlu executoriu, investit prin supunerea lui în instanță.
Astfel, dacă după ce a fost încheiat un acord, în care s-au stabilit efectele divorțului inclusiv stabilirea pensiei de întreținere, acesta este înaintat spre încuviințare instanței judecătorești, el devine titlu executoriu. Așadar, consider că efectul este același cu stabilirea efectivă de către instanță a obligației de întreținere. Altfel, nu ar mai avea sens supunerea spre încuviințare a unui acord de mediere.
Voi pomeni un proiect de lege care se afla depus la Senatul României și care ar vrea să introducă o prevedere intereantă în Codul Penal. Astfel, dacă părinții ascund venituri sau nu e declară, totul pentru a se eschiva de la plata pensiei de întreținere sau stabilirea ei, acești părinți vor fi pedepsiți cu închisoarea. Opinia mea este aceea că acest proiect fie va muri, fie va fi modificat încât să devină un fel de apă sfințită. Așa cred eu. Mai multe despre aceasta pe avocatnet.ro.
Închei prin a concluziona că efectele unui divorț pot fi, după cum ați remarcat, diferite, în funcție de asistența juridică pe care o aveți. A unui mediator sau a unui avocat…
» Autoritatea părintească dacă copiii sunt plecați în străinătate
