
Regretatul avocat și profesor universitar Antonie Iorgovan, practic cel care a creat Constituția României, îmi explica prin 2004 ce ar însemna să nu existe prezumțiile de legalitate și temeinicie. Ce însemna autoritatea de lucru judecat…
„Adică, îmi spunea dumnealui, ia închipuie-ți că fiecare ar contesta ceva, un act, o amendă, un contract… păi ar fi sfârșitul lumii. Un haos! La fel ca și autoritatea de lucru judecat. Păi dacă ar exista posibilitatea de a contesta deciziile judecătorești definitive, unde am ajunge?”
Cred că afișam așa, o curiozitate, poate părea că n-am înțeles, nu știu, cert este că regretatul profesor de drept s-a simțit dator să-mi explice și mai bine. Zice: „Ia închipuie-ți dumneata că scrii ceva compromițător despre cineva, nu contează cine și ce. (Pe atunci scriam în draci la gazete și da, uneori mă ciondăneam cu subiectele mele!) Și te dă în judecată, cere daune morale și te forțează să-ți iei avocat, să-l plătești, aduci martori, mă rog, tot felul de cheltuieli care pe moment nu-ți pică bine. Dar câștigi procesul și ți le scoți.
Bun, acum peste un an scrii un alt articol și pomenești pe domnul despre care ai scris, că și el a făcut și a dres. Iar te dă în judecată. Ce faci? Angajezi din nou un avocat, alergi după martori? Documentări din nou? Da’ de unde, nu trebuie decât să faci o întâmpinare la cererea de chemare în judecată. Și spui acolo că acest caz s-a mai judecat, s-a dat deja o decizie pe care ai câștigat-o. Deci există autoritate de lucru judecat! Ai înțeles? Te lasă toată lumea în pace…”
Autoritatea de lucru judecat, prezumția de nevinovăție și linia continuă
Abia astăzi, la atâția ani de la discuția cu Antonie Iorgovan, aș putea să dau și eu un răspuns cât de cât onorabil. Am trăi într-o lume plină de avocați. Pentru că o contestație atrage alta. Un avocat va determina angajarea altuia, de partea cealaltă. Da, cred că profesia aceasta ar fi cea mai frecventă. Da, dar mai cred și că lumea asta în care trăim ar fi inutilă și plină de haos, cum zicea avocatul Antonie Iorgovan. Rețineți vă rog că discuția cu Antonie Iorgovan avea loc în 2004, pe când România nu era în UE. Când șmecherii noștri nu (prea) auziseră de CEDO, de drept european.
Revenind la prezumții, o interesantă apelare la acestea ar fi și pomenirea celei de nevinovăție în contestarea procesului verbal de contravenție. (Conform cu articolul 6 CEDO!) Adică, dacă ar fi după ideile celor neinițiați juridic, toți cei care calcă linia continuă, cei care trec pe culoarea roșie, cei care se urcă băuți la volan, toți beneficiază de prezumția de nevinovăție. Iar polițiștii ar trebui să le dovedească vinovăția! Abia după aceea, eventual, să li se suspende permisul de conducere…
Da, cam așa se pune problema în România. Bun, acum poate vreți să luați cunoștință de un mic compendiu despre cum se anulează un proces verbal de contravenție. Și ce rol are un avocat deștept în toată chestia asta… Cum se contestă o amendă de circulație
» Mai multe despre regretatul profesor Antonie Iorgovan pe wikipedia