Printre ultimele modificări la Codul de Procedură Penală sunt câteva care parcă se apropie de oameni. Și care recunosc, de exemplu, o formă mascată a parteneriatului civil. De fapt, Legea 201/2023 face niște corecții. În esența ei, legea pune în concordanță decizii din ultimii ani ale Curții Constituționale cu legislația penală. Legea nr. 201/2023 la care ne referim a fost publicată deja în Monitorul Oficial din 6 iulie și este așadar în vigoare.
Vom trece peste consacrarea unui principiu sfânt. Cu care se deschide de fapt legea, că „orice persoană față de care s-a dispus în mod nelegal sau injust, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite, în condițiile prevăzute de lege”. De urmărit cum se vor repara prejudiciile. Eu, unul, sunt foarte curios cum se va finaliza cazul Piedone! Bag mâna în foc că nu e gata. Pentru că nu-mi închipui că acesta nu va cere repararea pagubei și că totul se va sfârși așa, ca în Caragiale, pupat Piața Independenței! În fine, va fi o discuție pe tema legii în vigoare, pe deciziile instanțelor care se bat cap în cap, ca la noi la nimenea…
Așadar, să ne ocupăm de cazuri „mai lumești”, pentru muritorii de rând și nu pentru politicieni.
Impulsuri de a vă constitui parte civilă
Mie mi se pare foarte interesantă (și corectă pentru partea vătămată) completarea articolului 20 din CPP, cel referitor la constituirea ca parte civilă. Adică, acesta se va completa cu următorul text: „Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens.”
Partea pe care o apreciez și despre care cred că este excelentă este tocmai întocmirea procesului verbal. De ce spun asta? Pentru că oamenii sunt în general inculți din punct de vedere juridic. Și orice inițiativă a legiuitorului menită de a-i proteja mi se pare o idee foarte bună. Astfel, am observat, oamenii obișnuiți nu fac deosebire între componenta penală și cea civilă care rezultă în urma unei infracțiuni. Or, obligarea la citirea și semnarea unui proces verbal, în care cel puțin teoretic va afla că se poate constitui parte civilă, este un mare câștig pentru justițiabil.
Eu vorbesc despre oamenii simpli, cei care n-au fost în viața lor părți vătămate, cei pentru care instanțele sunt o chestiune pe care de obicei nu o înțeleg. Și, să obligi procurorul să spună omului că acum poate e cazul să fii parte civilă, după aceea sunt alți bani și altă distracție, mi se pare o treabă foarte bună.
Un exemplu, ca să înțelegeți despre ce e vorba. Un șofer se-mbată și se urcă la volan, ajunge pe trotuar lovește un pieton dar sparge și un perete de la o casă. După proces, șoferul primește o condamnare iar proprietarul casei întreabă „bine, dar mie cine-mi plătește zidul?” Pentru el, care a intrat în această speță într-un mod absolut inocent, paguba s-ar putea să fie semnificativă.
Bineînțeles că dacă nu s-a constituit parte civilă, nu a chemat în proces partea responsabilă civilmente (noțiuni indescifrabile pentru el) își poate recupera banii într-un alt proces, pe care să-l deschidă singur. Așa cum am spus, alte cheltuieli și, mai ales, pierdere de timp și de resurse.
Înlesniri pentru partea vătămată
Aici este partea frumoasă a acestor update-uri la Codul de Procedură Penală: Să obligi procurorul să încheie un proces verbal relativ la această chestiune. Adică, va trebui să-i explice părții vătămate că dacă vrea să-și primească banii pe reparații va trebui să se constituie parte civilă. Și să cheme în proces și întreprinderea care are angajat un astfel de șofer. Să plătească! Sunt șanse maxime ca omul nostru să înțeleagă și să nu mai fie la dispoziția întâmplării, să simtă că justiția are un sens și pentru el.
Am întâlnit cazuri în care oamenii credeau că dacă făptuitorul este prins, condamnat, amendat sau închis ei își recuperau și paguba! Da, erau inocenți.
Opinia mea este că se face un mare pas spre apropierea de oamenii obișnuiți. Spre aceia care se intimidează și numai la gândul că trebuie să se judece cu cineva.
Drumul spre o recunoaștere a parteneriatului civil?
Articolul 10 al Legii 201 din 2023 are o prevedere foarte interesantă. Adică impune introducerea unor noi categorii printre persoanele care au dreptul de a refuza declarațiile în calitate de martor. Astfel, la Articolul 117 din CPP se introduce o precizare foarte interesantă. Respectiv aceea că se pot abține de la declarații în calitate de martori: „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau acelora dintre părinți și copii, dacă dovedesc că au conviețuit sau conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul.”
Ca-n filmul comico-polițist cu Brigada Diverse, putem spune și noi: „Ce-avem noi aici?” Ar putea fi ceva asemănător cu recunoașterea parteneriatului civil, ceva precursor admiterii și recunoașterii căsătoriei dintre homosexuali? Logic, dacă unul dintre ei dovedește că locuiește cu inculpatul, înseamnă că nu poate depune mărturie împotriva lui! Sau, o întrebare: ce înseamnă relație asemănătoare cu a unor soți? Adică este asimilat unui soț!? Doar că au sexe diferite? Mă rog… de discutat…
Și, în Legea 201, urmează precizări vis-a-vis de dreptul martorului de a nu da declarații care l-ar putea incrimina. Adică dreptul la tăcere și neautoincriminare. Lucruri firești dealtfel…
Mai sunt câteva modificări interesante în legislația penală, dar despre care vom vorbi în articole viitoare.
» Vezi și cum se face o plângere penală
