Articolele de presă care anunță apariția de noi legi, de pedepse senzaționale care se vor aplica infractorilor sau cine știe ce avantaje urmează să aibă o anumită categorie de salariați sau creșteri de pensii sunt, de cele mai multe ori, niște pure aberații. Știrile despre care vorbesc se referă aproape invariabil la proiecte de legi, propuneri legislative sau pur și simplu doar discuții. Nu este vorba de legi, în niciun caz!
Bun, și atunci de ce apar? O întrebare la care se poate răspunde în câteva moduri.
- Editorii de presă au nevoie de titluri de mare interes, care atrag cititorii, titluri care vând ziarul cum se spune.
- Cei care redactează informația, majoritatea, nu știu și nu înțeleg procesul legislativ. Uneori (de fapt de cele mai multe ori) sunt chiar convinși că scriu adevărul, când de fapt sunt departe de acesta.
- Nici măcar senatorii sau deputații, parte dintre ei, nu toți, nu înțeleg procesul legislativ și dau ca sigure niște informații care sunt în faza de proiect. Dar ei spun că gata, s-a dat legea, e sigur, e rezolvată…
Deci, faptul că un titlu de presă spune că a fost adoptată legea cutare sau se va face cutare lucru nu înseamnă nimic. Trebuie citit textul să vedeți dacă autorul spune că este vorba de un proiect de lege sau aceasta chiar a fost promulgată. Dacă nu spune, asta e… informați-vă și din alte surse! (Oricum, chiar dacă a spus, mai verificați! La astea se pricep o mulțime de oameni!)
Exemple de titluri de presă eronate, care induc în eroare
- „Se măresc impozitele pe locuințe de anul viitor! Toți proprietarii vor plăti cu 80-100% mai mult.”
În realitate: doar un proiect aflat în dezbatere la Ministerul Finanțelor, încă neajuns în Parlament. - „Punctul de pensie va crește cu 20%! S-a stabilit, guvernul a decis mărirea.”
În realitate: e vorba doar de un proiect depus la Senat, care poate fi respins sau modificat. - „Guvernul a decis: Elevii nu vor mai da Evaluarea Națională! Se schimbă admiterea la liceu.”
În realitate: doar o propunere legislativă discutată în comisii. - „Șoferii rămân fără permis pentru depășirea cu 20 km/h! Noile sancțiuni au fost aprobate.”
În realitate: doar un proiect al MAI trimis în consultare publică. - „Cardul de sănătate devine obligatoriu la ieșirea din țară! Reguli noi pentru toți românii.”
În realitate: un amendament propus într-o comisie parlamentară, fără vot final. - „Salariul minim crește la 4000 de lei din septembrie! E oficial.”
În realitate: doar un proiect discutat la nivelul guvernului, fără hotărâre adoptată. - „Impozitul auto va fi calculat după emisii CO₂. Șoferii vor plăti dublu!”
În realitate: un proiect european în stadiu incipient, încă neadoptat la nivel național.
Cum se face o lege
În principiu, procesul legislativ e lung: consultare → inițiere → proiect→ Senat → Camera Deputaților (decizională) → eventuale contestații la Curtea Constituțională (CCR) → promulgare → publicare in Monitorul Oficial (MO). Doar ultimul pas înseamnă „lege”.
Mai jos vă enumerăm la modul cel mai simplificat procesul de elaborare al unei legi.
Faza de inițiere
Există o propunere legislativă (de la parlamentari) sau un proiect de lege al Guvernului ori chiar o inițiativă a certățenilor, iar aceștia din urmă trebuie să fie cel puțin o sută de mii.
Poate fi nevoie de o consultare publică sau avize (CSM, CES etc.)
De multe ori, în acest moment presa deja scrie că „Intră o lege nouă!”, deși e doar începutul. Nu are nicio valoare juridică!
Senatul este primă cameră sesizată (de cele mai multe ori)
Aici proiectul ajunge în comisii de specialitate, se dau avize, se introduc amendamente și se votează în plen. Proiectul legislativ poate fi aprobat și tacit, când nu există discuții pe tema lui și expiră termenul în care acestea trebuiau realizate.
În această fază se poate întâmpla orice, în orice privință, schimbările pot fi radicale. Important este că nu a rezultat o nouă lege. Dacă citiți în presă că senatul a aprobat legea cutare, asta nu înseamnă nimic. Absolut nimic, nu a aprobat o lege ci un proiect! Acesta merge mai departe în camera Deputaților.
Camera Deputaților – for decizional
În majoritatea cazurilor aceasta este camera decizională. Proiectul de lege, cu toate modificările sau nu (în cazul în care Senatul l-a adoptat tacit se înțelege că nu a suferit modificări) este supus dezbaterilor. Din nou pot interveni modificări, dezbateri, poate fi adoptat sau chiar respins.
Dacă a fost votat de Cameră putem spune că legea a fost adoptată, dar încă nu are valoare juridică, încă nu avem de-a face cu o lege în sensul adevărat al cuvântului. Doar că avem un text de lege adoptat de Parlament.
Promulgarea legii și publicarea în Monitorul Oficial
Textul de lege este înaintat Președintelui României care o poate promulga, o poate trimite spre reexaminare sau către CCR. De asemenea, legea poate fi atacată la CCR și de către parlamentari sau Avocatul Poporului.
Dacă proiectul trece de testul constituțional el va fi publicat în Monitorul Oficial. După care va deveni o lege adevărată și se va aplica. De obicei se aplică după trei zile de la publicare. În cazul ordonanțelor de urgență acestea devin aplicabile imediat, însă acestea din urmă nu sunt legi propriu-zise și ne vom ocupa de ele în altă postare.
Concluzie despre apariția legii
Recomandarea noastră este să nu luați de bune titlurilr de presă. Evident că unele site-uri nu fac greșeli, dar cele mai multe, pentru a-și atrage cititorii preferă titluri de senzație. În funcție și de ceea ce citiți, adică de unde vă luați știrea, puteți decide dacă acceptați sau nu informația.
Dacă sunteți strict un profesionist juridic și vă interesează în mod deosebit, pasul adevărat este să verificați în MO. Dacă nu este publicat înseamnă că nu există această lege. Mai puteți verifica dacă a trecut de Senat, de Camera Deputaților și dacă a fost promulgată de Președinte.
Încheiem repetând încă o dată: nu tot ce scrie presa este adevărat, multe informații sunt eronate sau scrise în necunoștință de cauză. O lege ca să existe trebuie să fie publicată în MO.
» Monitorul Oficial – singurul site care certifica sau nu existenta unei legi
» Programul de lucru al Camerei Deputaților
