Ce face un mediator… sunt românii pregătiți să-l accepte?

Medierea este un mod alternativ de soluționare a conflictelor. Fără a se mai ajunge în instanță, fără cheltuieli cu procese lungi și (adesea) imprevizibile. Pentru statul român, pentru justiție la modul general, medierea ar fi și un mijjloc de degrevare a instanțelor. Se pot media o mulțime de spețe, nu chiar totul dar multe dintre cele mai întâlnite.

Apelând la serviciile unui mediator s-ar putea soluționa spețe civile comune sau penale. Da, prin intermediul unui mediator se pot soluționa conflicte penale, respectiv infracțiuni pentru care legea prevede o plângere prealabilă.

Pentru cine nu știe: este un mediator același lucru cu un avocat? Nu, categoric nu, deși ambii operează cu același „material” dacă putem spune așa. Deși are multe avantaje, medierea este totuși puțin folosită în România.

Cum acționează un mediator. Etapele medierii

În cazul în care vă interesează, dacă doriți să soluționați un conflict pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, vă vom prezenta pașii pe care trebuie să-i faceți. Înainte însă, în două cuvinte, ce înseamnă să soluționezi pe cale amiabilă. Simplu spus, de la efectele unui divorț (plata pensiei alimentare, îngrijirea copiilor) și până la împiedicarea declanșării acțiunii penale în cazul unei încăierări, de exemplu, sau eșelonarea plăților unei datorii între firme, totul se poate negocia și rezolva. Merită să pierdeți timp și bani când puteți sta la o masă și să cădeți de acord?

Deci, etapele de soluționare a unui conflict civil sau penal prin mediere:

• Alegerea unui birou de mediator autorizat din Timișoara.
• Se întocmește un contract de mediere prin care părțile stabilesc când și unde are loc medierea.
• La data convenită are loc medierea propriu-zisă. În urma discuțiilor de la mediator fie se ajunge la o înțelegere convenabilă pentru ambele părți, fie se reia într-o altă ședință sau se abandonează procesul.
• Dacă medierea produce un rezultat, atunci se va întocmi un „acord de mediere” și un proces verbal care sintetizează pe scurt faptul că părțile s-au înțeles, acesta în doar câteva cuvinte.
• Dacă nu dă rezultate ședința de la mediator, acesta vă va elibera doar un proces verbal care constată eșecul.
• Ce faceți cu acordul de mediere!? Sunt câteva variante. De exemplu, dacă se referă la renunțarea la o plângere penală, acordul v-ar putea servi la stingerea acțiunii penale, practic infracțiunea nu mai există. Dacă acordul se referă la o eșalonare a plății unor datorii, acesta ar putea servi la urmărirea respectării obligațiilor. Oricum, acordul de mediere nu expiră, nu are termen de valabilitate sau termen de depunere. Dacă una din părți nu respectă acordul, cealaltă poate cere în instanță executarea lui. Sau, dacă acordul de mediere a fost astfel întocmit, el poate fi din start titlu executoriu. Totul de pinde de ceea ce ați urmărit atunci când v-ați înțeles asupra lui.

Avantajele evidente ale medierii

Poate am reușit să vă sugerez principalele avantaje ale medierii, oricum le sintetizez în câteva cuvinte:

• La mediator se realizează o înțelegere convenabilă fiecărei părți, respectiv de tip win-win, adică părțile au posibilitatea să negocieze până obțin cam ce doresc. Sau măcar cât mai apropiat de intenții. În schimb, un proces va avea mereu o doză de imprevizibil, nu puteți fi sigur de rezultatul deciziei instanței de judecată.
• Este mai ieftină medierea decât rezolvarea litigiului în instanță. Gândiți-vă că nu plătiți expertize, taxe de timbru, onorariile avocaților, compensații pentru martori și dacă pierdeți onorariul părții adverse. La mediator plătiți doar onorariul acestuia.
• Medierea este mult mai rapidă. O puteți termina într-o ședință. Sau două. Sau se poate negocia online. În orice caz nu durează decât atât cât doriți dvs. Dvs stabiliți termenele…
• Medierea se realizează pentru spețe civile dar și penale. Însă nu toate infracțiunile din penal se pot media, este vorba în special de cele a căror acțiune penală se declanșează prin plângere prealabilă.

Mediatorii în România

Medierea în România a fost introdusă prin Legea 192 din 2006. La început a funcționat cu precădere în sfera divorțurilor. Era speța favorită, când mediatorii prin acordurile încheiate chiar stabileau încetarea căsătoriilor. Practica însă nu a fost uitară la nivelul instanțelor.

Apoi, s-a pornit la drum cu oligativitatea informării despre mediere. Practic, mediatorii încasau un comision doar pentru că eliberau o adeverință că au informat justițiabilul despre mediere.

Legea a fost atacată la Curtea Constituțională și a fost eliminată obligativitatea de a se recurge mai întâi la mediere și abia apoi la proces în instanță. Oricum, corpul profersional al mediatorilor a avut și o conducere care nu a gestionat corespunzător destinele breslei.

Însă, mai presus de toate, cred că stă lipsa de informare. Apoi, faptul că oamenii nu știu ce avantaje au prin mediere. Și ar mai fi de notat un aspect: în România nu există cultura rezolvării litigiilor pe cale amiabilă. Oamenii preferă procesele poate și din credința că au dreptate și nu sunt dispuși să ajungă la înțelegeri. Vom vedea ce ne va aduce viitorul…

Însă, acum, se pare că românii nu sunt foarte pregătiți să apeleze la serviciile unui birou de mediator.